Ana səhifə

George văSÎi din tainele universului spiritual (negativ) din tainele lniversl LI i spiritual cuvânt înainte


Yüklə 1.05 Mb.
səhifə8/16
tarix13.06.2016
ölçüsü1.05 Mb.
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   16

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

mult o simplă credinţă. A crede este ceva foarte aproape de a "presupune"... Numai omul primitiv în contact cu forţele naturii "a presupus", "a bănuit" şi apoi a început "să creadă" în forţe majore care depăşesc omenescul şi aceste credinţe şi presupuneri l-au condus realmente la stadiul "plăsmuirii". Omul primitiv şi neinstruit presupune, bănuieşte şi apoi începe să creadă orbeşte, luând plăsmuirea lui ca ceva absolut ajungând să considere credinţa lui infailibilă. Al doilea punct paralel de pornire îl consider ignoranţa, care a născut bigotismul şi fanatismul sub toate formele. De aici, rătăcirile, mulţimea de confesiuni, de secte de tot felul care au prisosit, în toate timpurile, pe tot globul.

Ca să fim realişti şi lucizi nu putem pretinde acum, în secolul douăzeci, celor dinaintea noastră să fi fost altfel. Dar, în aceeaşi măsură, trebuie recunoscut că dacă au apărut de-a lungul istoriei atâtea credinţe şi presupuneri referitoare la existenţa lui Dumnezeu, toate acestea au fost rezultatul unor remarcabile intuiţii, care, deşi n-au avut suficient material de informare, totuşi au intuit existenţa unei lumi divine, a unei lumi a armoniei şi luminii. Intuiţia este o formă superioară de manifestare a spiritului uman şi ei îi datorează mult atât gândirea teologica, cât şi cea filozofică.

Istoria omenirii este istoria evoluţiei gândirii umane. Omenirea a progresat încet de-a lungul secolelor, urcând pas cu pas, secol de secol, TREPTELE CUNOAŞTERII.

Mai mult ca oricând în istoria omenirii astăzi, când ştiinţele pozitive au progresat atât de mult, mai mult ca oricând orice om civilizat şi instruit, care a trăit aceste cuceriri ştiinţifice, vede şi-şi dă seama că omenirea a început să păşească pe un tărâm nou al cunoaşterii:

cunoaşterea ştiinţifică.

A apărut în ultimul secol ceva cu totul deosebit de secolele anterioare şi anume instrucţia ştiinţifică. Această instrucţie ştiinţifica înseamnă în primul rând GÂNDIRE SISTEMATICĂ, pentru că a gândi astăzi, a descifra tainele din laboratoare şi institute de cercetare uiseamnă a poseda cel mai important instrument: gândirea ordonată, disciplinată, sistematică.

Ştiinţa - trebuie să recunoaştem - ne-a introdus într-o lume nouă: lumea ordinii din univers, lumea ordinii din infinitatea materiei şi lumea legilor şi a fenomenelor, lume pe care omenirea nu a cunoscut-o milenii de-a rândul.

Astăzi putem recunoaşte şi afirma că totul, toate fenomenele sunt conduse de legi, că întreg universul pozitiv este construit din

81

DEN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL


nenumărate fenomene şi că toate aceste fenomene sunt şi există datorită existenţei LEGILOR.

ORDINEA SI LEGILE SUNT MAI PRESUS DE TOT SI TOATE ÎN UNIVERS

Această afirmaţie constituie esenţa de la care pornim să afirmăm că şi în strădania de a descoperi lumile divine, "divinul" din existenţa noastră, există o ordine şi o disciplină strictă şi inalienabilă.

Ordinea din tot şi toate scoate în prim plan că şi în cunoaştere există o ordine strictă şi această ordine implică existenţa treptelor, a fazelor prin care trece cunoaşterea până ce ea să ajungă a atinge treptele cele mai înalte ale existenţei sale...

întrerup propriile mele formulări, Veronica a intrat pe uşă şi-mi spune că a simţit prezenţa unui spirit care doreşte să-mi vorbească. Veronica îmi şopteşte că vede un spirit mare din Opal, necunoscut de noi. S-a aşezat în fotoliu şi a început să vorbească:



Vineri, 21 octombrie 1977 ora 13.00

Incetati să mai fiti copii!

E timpul să începeţi să gândiţi ca nişte fiinţe evoluate, e timpul să începeţi să gândiţi matur!

NU EU, NU NOI AM FĂCUT TOATE CÂTE SUNT! TOTUL ŞI TOATE S-AU NĂSCUT FIECARE DIN SINE, ÎNSCRIINDU-SE PE LINIA ASCENDENTĂ A EVOLUŢIEI.

Nu noi am făcut ordinea, nici legile care sunt începutul la toate; Ordinea şi Legile au existat, iar noi, ce suntem în vârful piramidei tuturor existenţelor, afirmăm cu tărie:

Nu suntem noi creatorii universului şi nici a lumilor ce au venit după noi, fiecare lume este rezultatul propriei strădanii de a învinge inerţia şi comoditatea.

Fiecare lume a muncit disciplinat, respectând legile şi depanând eforturi au ajuns asemenea nouă şi, de aceea, au evoluat într-o deplină colaborare cu noi. Fiecare din cei ce s-au apropiat de noi au ajuns zei asemenea nouă.

MENIREA ORICĂREI FIINŢE UMANE ESTE SÂ AJUNGĂ UN ZEU, să ajungă fiecare acolo unde poate prin munca sa, prin efort, prin luptă.

Pământul este singura planetă care ne-a solicitat cel mai mult pentru că aici au FOST CĂLCATE LEGILE ŞI NU A FOST RESPECTA TĂ ORDINEA ŞI DISCIPLINA.

Pe pământ s-au produs cele mai grave abateri de la ordine şi Legi şi aceasta nu pentru că a vrut-o cineva, ci pentru că fiecare lume este liberă să acţioneze în conformitate cu propriile ei vederi. Suferinţa pe pământ a fost rezultatul stadiului înapoiat al spiritelor ce aparţin zonei pământene; zona aceasta a apărut târziu în istoria evolupei luminilor şi a fost zona spiritelor comode şi inactive.

De la comoditate, de la lene şi inactivitate a survenit tot ceea ce mai târziu a însemnat suferinţă şi mizerie. Leneşii sunt cei care au inventat furtul şi minciuna şi de aici au ajuns la tâlhării şi crime.

De aceea, să ştie pământul şi pământenii că destinul lor ei şi l-au creat, că soarta lor este rezultatul propriului lor stadiu evolutiv -stagnarea - în care s-au complăcut milenii de-a rândul. Noi am ştiut dintr-un început că pământul va avea cel mai greu destin, căci stagnarea în care se complăcuseră pământenii era unică in întregul univers spiritual.

83

DEN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

In iubirea noastră am fi vrut să ajutăm pamântul dar nu am putut să trimitem ajutoare decât în perioada în care pământenii au ajuns să deosebească singuri binele de rău. Abia când cei de pe pământ au început să gândească, atunci am putut trimite misionari care şi-au jertfit puterile lor, coborând, luând trup pe pământ, ca să descifreze tainele existenţei. Misionarii au suferit însă cel mai mult pe acest pământ, pentru că au coborât în cel mai cumplit întuneric - întunericul neştiinţei"'...

Cel ce ne-a dictat până acum se retrage şi-mi cere să conţinu să scriu, spiritul meu conducător din Opal, Heruvicle:

"Voi continua eu ceea ce unul din înţelepţii noştri a început. Voi formula eu pentru că fac parte din cei care au urmărit îndeaproape evoluţia amantului şi îndeosebi am urmărit şi am inspirat pe mulţi misionari în munca lor de creaţie pe această planetă.

(pauză)


Da! Noi, cei din Opal am pornit să lucrăm pe pământ pe fondul unui întuneric care, pentru noi, era total. Nu era posibilă comunicarea prin mediumnitate, pentru motivul că nu aveam încă un limbaj comun, pământenii n-aveau încă noţiunile de bază prin care să se poată comunica realităţile existente în lumile evoluate. De aceea, primii misionari au fost lăsaţi singuri să se descurce în noianul de aberaţii din minţile celor de pe pământ Cei trimişi au fost la început din cei mai iscusiţi filozofi de pe planeta Taitun, care au adus pe pământ unele lămuriri, învăţând primele scrieri şi notaţii care să rămână urmaşilor.

Cea mai mare dificultate peste care au dat misionarii pe pământ a fost ataşamentul excesiv al pământenilor faţă de bunurile materiale, dorinţa de înnavuţire în care excelau cei ce conduceau cu forţa pumnului şi a săbiei, şi pentru că spiritele negre - luciferice - căpătau din ce în ce mai mult curaj, Opalul a sugerat ideea separării, a retragerii celor buni dintre cei răi, spre a putea realiza nuclee spirituale de iniţiere. Iniţierea a însemnat la început cultului zeilor, cinstirea şi respectarea lor prin jertfe. Noţiunea de jertfă este o creaţie opalică pentru că pământenii se făceau vinovaţi de cădere prin stagnare, prin nerespectarea legii efortului, prin renunţarea la activitate. Acesta a fost propriu-zis şi realul păcal originar, stagnarea, lenea, inactivitatea minţii în sfera valorilor spirituale, preocuparea exclusivă pentru hrană, adăpost şi, mai ales, excesiva odihnă şi inactivitate. Ideea de jertfă atrage după sine cea mai valoroasă



84

DEN TAENELE UNIVERSULUISPIRITUAL

soluţie de ieşire din impas, cel mai eficace mod de a-i scoate pe oameni din stagnare: RENUNŢAREA!

Renunţarea la bunurile materiale şi mulţumirea cu puţin, cu ceea ce este strict întreţinerii trupului era condiţia fundamentală care dădea pământeanului şansa de a trăi în armonie cu cei din jur, de a-şi ajuta semenii, de a nu mai râvni la ceea ce are altul.

Cu toată drama Atlantidei, totuşi acolo au fost multe societăţi care, în totală retragere şi separare de cei ce urmăreau înnavuţirea şi huzurul, s-au realizat s-au echilibrat şi au progresat din punct de vedere spiritual. Noi nu negăm necesitatea progresului material şi civilizaţia, dar civilizaţia Atlantidei s-a dezvoltat într-o atmosferă de totală negare a valorilor spirituale; era lumea luciferică, deosebit de inteligentă, dar care afirma doar viaţa materială, strict legată de necesităţile biologice, era o lume rece, a egoismului, a inegalităţilor sociale şi a unei crunte

exploatări.

Atlantida a însemnat pentru Opal prima intervenţie brutală asupra celor ce nu-şi respectaseră legământul. Lucifer ceruse salvarea forului conducător opalic. Rama, din dorinţa de a-1 ajuta pe Lucifer, i-a îngăduit întruparea pe pământ cu condiţia de a asculta de iniţiaţi. Dar Lucifer, cu întreaga sa lume, a dispreţuit iniţierea şi a refuzat sfatul la renunţare şi, abuzând de bunătatea şi îngăduinţa divină, s-a făcut pe sine domn şi stăpân al pământului, exploatând şi terorizând pe cei buni şi harnici.

Distrugând Atlantida, Opalul însuşi a cunoscut zbuciumul. O perioadă îndelungată noi toţi cei din Opal am renunţat să ne mai ocupăm de pământ, în schimb, s-au ocupat celelalte lumi superioare şi-au concentrat intervenţiile, din proprie iniţiativă, straturile superioare şi-au concentrat intervenţiile pe pământ, ocupându-se îndeosebi de focarele spirituale existente cu tradiţie în Egipt şi India

Egiptul a dat rezultatele scontate, s-a creat o spiritualitate de extremă şi exclusivă preocupare, de renunţare la tot şi toate până la negarea însăşi a necesităţilor, care au fost supuse şi disciplinate. Rezultatul a fost că prin ordinea şi înflăcărarea egiptenilor mii de Pământeni s-au albit şi au reuşit să recupereze timpul pierdut Cei mai evoluaţi au ajuns în rândul celor din straturile superioare, beneficiind de armonia care domneşte în lumea luminilor.

Aceleaşi frumoase rezultate le-a adus şi India în perioada de dinainte de venirea lui Buddha.

BUDDHA, unul din cele mai mari spirite din Oraşul de Aur, a permisiunea şi binecuvântarea Părintelui Luminilor să coboare

85


DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL




personal pe pământ pentru a opri rătăcirile în care căzuseră cei ce populau pe atunci acea regiune. Se practica o asceză exagerată, se înmulţiseră tot felul de ritualuri zadarnice, dar erau prea bune intenţiile lor, astfel încât Buddha coboară. A coborât prima mare lumina, care a adus lumină între acei oameni cărora le-a arătat calea care duce către înnobilarea sufletului.Buddha a adus echilibru şi moderaţie în râvna spirituală a contemporanilor săi, care l-au înţeles şi l-au urmat Mănăstirile şi pustiile s-au umplut după Buddha de oameni curaţi, în care ardea setea de lumină. Setea lor a fost răsplătită pe deplin, căci mulţi dintre ei au reuşit ca într-o singură viaţă să devină albi, şi în felul acesta au căpătat permisiunea de a intra în straturile superioare şi au scăpat de revenirile pe pământ".

Aici a intervenit propria mea gândire şi am îndrăznit să-1 întrerup pe Heruvicle, punându-i o întrebare:



George: — înţeleg, prealuminatul meu călăuzitor, că pământenii au cunoscut epoci de spiritualitate foarte avansate, epoci în care au reuşit să ridice şi să-i spiritualizeze pe mulţi pământeni. Heruvicle: — Da! între pământeni au fost mulţi cei care au răspuns primelor chemări, primilor misionari, primelor iniţiative de salvare pornite din Opal şi din celelalte lumi evoluate. Primii au fost salvaţi cei care au locuit în Atlantida, apoi au urmat cei din Egipt şi India. Aceasta a constituit prima fază a intervenţiei opalice, fază de care au beneficiat toţi acei ce s-au mulţumit cu puţin, cei ce au primit şi s-au mulţumit trăind în sărăcie şi în condiţii primitive de viaţă, totul în armonie şi înţelegere deplina, departe de păcat.

George: — Iată prima dată când pomeneşti cuvântul "păcat". înţeleg că această noţiune are o semnificaţie cu totul specială şi că această "stare de păcat" reprezintă o situaţie deosebită, cu implicaţii mult mai grave. Heruvicle: — Ai intuit foarte bine. Te văd că ai putea să continui singur, expunând ceea ce înseamnă "starea de păcat"; prefer să-ţi comunic eu, pentru că şi tu vei avea surprize. Am spus că o mare parte din spiritele pământene au ascultat şi au urmat sfaturile şi învăţăturile misionarilor trimişi astfel încât au ajuns în straturile superioare. Aceştia constituiau o categorie de spirite curate care, deşi stagnaseră într-o oarecare măsură, totuşi ele nu călcaseră legile iubirii, nu făcuseră şi nu cunoscuseră păcatul!

86

Este o mare deosebire între greşeală şi păcat Păcatul este starea de întuneric şi de confuzie în care intră mintea şi conştiinţa după ce un om a stăruit într-o greşeală, repetând-o de nenumărate ori. Aceasta face ca pe corpul sufletului să apară culori murdare, ceea ce însemnă deformarea gândirii şi a conştiinţei. Starea de păcat însemnează abaterea de la legile armoniei şi ale bunei convieţuiri, sub toate formele sub care se poate petrece aceasta



George: — Dar dacă oamenii nu au ştiut, nu au cunoscut legile, dacă nimeni nu le-a spus ce este păcatul, ce trebuie şi ce nu trebuie să facă, adică dacă au ajuns în starea de păcat din neştiinţă, se poate considera aceasta ca o vină?

Heruvicle: -— Iată că îmi ceri un răspuns care într-adevăr, trebuie lămurit şi clarificat, cu toate că aveam intenpa să-l explic. Trebuie să ştiţi că ceea ce s-a numit pe pământ "CONŞTIINŢA " este o facultate spirituală proprie celor ce au cunoscut căderea, adică a celor care cândva au fost călcători într-un fel sau altul al legilor. Conştiinţa este facultatea de a deosebi ceea ce este bine de ceea ce este rău, nu este proprie decât pământenilor, celor ce au oscilat între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, facultatea spirituală proprie celor ce au trăit în rătăciri şi confuzii. (Am vrut să pun o întrebare, dar am simţit că trebuie să tac .si doar .să scriu...) Da! Lumile care au evoluat normal şi nu s-au abătut de la Legi, n-au cunoscut răul; n-au cunoscut căderea, nici opacitatea pe care o aduce păcatul. E greu de înţeles, pentru wi, care trăiţi într-o lume de mari confuzii şi contradicţii, ceea ce spun acum, dar ştiu că meditând veţi înţelege.

Un suflet care nu a cunoscut păcatul nu are nici conştiinta a ceea ce este rău. Pentru un suflet superior răul nici nu există. El este liber cu desăvarşire în acţiunile sale şi lucrând liber în perfectă armonie şi-n perfectă concordanţă cu Legile, gândul său limpede şi clar îl călăuzeşte numai spre ceea ce este bine.

Numai pe pământ apare ceea ce voi numiţi ' 'constanţă " şi care, de

fapt, este ceea ce noi numim "gândul primar" care, experimentând

căderea, abaterea vede cu mintea că nu este bine şi evită să mai cadă.

Facultatea de a deosebi binele de rău este deci proprie pământenilor.

Această vedere a mintii însă nu o dă cineva din afară. Fiecare suflet în

"fumul său evolutiv a ajuns să deosebească singur, binele de rău.

Legile le-a cunoscut fiecare din sine şi când ui suflet a comis o abatere de la vreo lege, gândul primar, adică conştiinţa din fiecare a strigat: Să nu mai faci asta! Dar mulţi au continuat să facăl au repetat

87


DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL


păcatul nesocotind glasul lăuntric ce se opunea actiunii sale. De aceea, cei ce calcă legile se fac vinovaţi tocmai pentru că în fiecare fiinţă cugetătoare "gândul primar" nu tace niciodată, acuzând greşeala şi păcatul.

S-a spus mai înainte că, în fapt, iniţial, omul, ca fiinţă, nu a avut un "creator". Opalul a putut interveni însă în evoluţia pământenilor în momentul în care pământenii au ajuns să se gândească şi să aibă un limbaj prin care să se poată formula învăţăturile şi sfaturile.

în acest sens, se poate spune că întreaga gândire şi tot ce s-a creat pe pământ, bun şi trainic, este rodul intervenţiei opalice şi a celorlalte lumi superioare, care n-au încetat să ia trup pământesc spre a contribui la luminarea oamenilor.

Dacă prima categorie a celor curati, dar neevoluati, a fost salvată prin misionarii din Atlantida, Egipt şi India, a rămas însă cea mai mare parte a sufletelor pământene, cei ce zăceau în "starea de păcat".

Starea de păcat este echivalentă cu starea de dezordine sufletească lăuntrică, în care glasul conştiinţei a încetat să mai vorbească, omul căzut nu mai poate, nu mai este capabil să deosebească binele de rău, călcarea legilor devenind un obicei, o inerţie care aducea după sine prăvălirea în mfern, în straturile de suferinţă şi de chin.

Căderea, deci, a venit destul de târziu. Iniţial pe pământ a fost linişte, pace şi bună înţelegere. Dar, în timp, leneşii au început să lovească şi să fure de la alţii ceea ce nu le aparţinea. A început să pătrundă în ei ura şi invidia pentru cei ce aveau prin muncă şi au recurs la loviri şi crime ca să-şi însuşească ceea ce nu le aparţinea.

Răutatea şi suferinţa pe pământ se amplifică însă prin prezenţa sufletelor negre luciferice dornice de a stăpâni şi de a se îmbogăţi prin exploatarea celor umili şi nevoiaşi. După zdrobirea lui Lucifer în Atlantida, la un timp îndelungat după aceea, parte din sufletele luciferice cer Opalului cu insistenţă iertare şi îngăduinţă.

Opalul, conştient că drama se va amplifica, acordă totuşi şanse pentru refacere, promiţând trimiterea de misionari speciali ca sâ-i îndrume. Nu mai este necesar să insist deoarece este vorba de poporul iudeu, a cărui istorie a rămas scrisă, deşi pe alocuri a fost denaturată de preoţime.

Poporul iudeu a beneficiat de multe revelaţii şi comunicări din partea sufletelor superioare. Ajunsese în posesia multor adevăruri pe care însă nu le-a preţuit şi nu le-a respectat. Ba mai mult, căzuseră cu

88

toţii în orbire datorită oastei conducătoare a preoţilor, care era constituită din suflete căzute şi negre, ce trăiau în huzur, falsitate şi minciună.



Ceea ce era mai grav consta înfăptui că se considerau "poporul ales", singurul popor iubit de Dumnezeu, care detine adevărul absolut, LEGILE pe care pretindeau a le respecta, dar în realitate trăiau într-o totală minciună şi denaturare a adevaărului. Orgoliul şi făţărnicia lor extremă a determinat pe Părintele Luminilor să recurgă la o ultimă încercare de a salva pe luciferieni: trimiterea unui misionar chiar din Opal şi a apelat la cei mai apropiaţi colaboratori ai Săi, la Rama Opalică

Chemării Părintelui nostru i-a răspuns "UMILINŢA DIVINĂ" lisus Hristos, care, de bună voie, a primit întruparea în infernalul pământ.

Pământenii nu vor putea niciodată înţelege de cumplită dramă, ce grea suferinţă a fost pentru Hristos ruperea de cei dragi Lui şi acceptarea coborârii în cea mai întunecată lume, în lumea dezordinii, a confuziei, a contradicpilor şi a rătăcirilor.

Numai noi, cei din Opal, noi cei ce am fost tot timpul alături de EL, numai noi am putut înţelege gustul amar pe care 1-a simţit cel ce nu era înţeles.

Egiptul totuşi a fost primitor. A înţeles şi a asimilat învăţăturile sale. Evreii însă au fost dintr-un început ostili şi duşmănoşi. De ce? Pentru că Hristos nu i-a cruţat. Văzând că tot ce le spunea ei răstălmăceau, Hristos trece la lupta deschisă, mustrăndu-i public.

Hristos nu a putut spune prea multe, oamenii nu erau capabili să înţeleagă împărăţia luminilor şi tainele ei şi totuşi, învăţătura Sa a adus Lumina. Dar mai mult ca învăţătură a fost viata Lui care a însemnat: "JERTFA PENTRU ADEVĂR!".

Neprimirea lui Hristos de către sufletele luciferice, răstignirea cu care ei au răspuns Marii iubiri Divine a provocat în Opal şi tn celelalte lumi o nemaiîntâlnită revoltă. Toti au cerut Părintelui nostru distrugerea lumii luciferice, care ajunsese să împânzească pământul. Părintele Luminilor, retras în palatul Său alături de colaboratorii Săi, au făcut sfat prelungit şi au hotărât nimicirea prin ardere a întregii lumi luciferice.

(pauză)


Hristos s-a reîntors decepţionat, înfrânt. întristarea şi mâhnirea Sa L~au făcut incapabil de a reveni imediat în Opal.

89

DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL



A zăbovit o perioadă îndelungată... (Heruvicle este abătut, impresionat şi întrerupe relatarea, amintindu-şi de vremurile acelea..). A zăbovit o perioadă îndelungată, rătăcind prin celelalte straturi şi, intr-un târziu, la insistentele noastre chemări, Hristos revine, în sfârşit, in Opal, dar trist şi neîmpăcat.

Heruvicle s-a retras. Veronica simte apropierea însuşi a lui Hristos care vrea să vorbească.



Vă vorbesc acum EU, FIU AL LUMINII, ca să mărturisesc vouă dezamăgirea pe care Mi-a provocat-o pământul, cel care nu M-a înţeles, nu M-a ascultat. Nu numai cei din vremea Mea, ci şi cei ce au urmat după Mine, nu numai n-au înţeles ei adevărul, dar, din cauza deformărilor, au denaturat şi adevărurile formulate de Mine. Este dreţt că nu am spus totul, dar am spus ceea ce este esenpal: "JERTFA DE SINE", totul pentru cei de lângă tine! Totul pentru adevăr! O spun clar ca să ştie top: nu am vrut ca învăţătura Mea să se transforme în religie! Am vrut ca prin jertfa de sine omul să devină mai realist şi văzând realitatea să opteze pentru jertfă! Atât şi numai atât! De ce? Pentru că numai prin "fapte" omul ajunge la lumină. Numai prin faptele jertfelor de zi cu zi omul ajunge să descopere în sine izvorul de adevăr şi lumină. Eu nu am cerut să mi se aducă cântări de laudă, slujbe şi ofrande. N-am cerut să mi se ridice temple şi biserici pentru că am ştiut că odată cu acestea se vor ridica preoţii care, plini de orgoliu şi minciuni, vor pretinde că aduc har în numele Meu. Minciuni! Nimeni nu poate aduce altuia har sau lumină! Lumina nu vine din afară! Vine dinlăuntru, vine de la sine, după ce omul a ajuns să fie apt de jertfă şi să trăiască jertfit pe altarul dragostei şi iubirii de semeni.

Din iubire am venit pe pământ, din iubire am luptat cu întunericul din minţile celor care mă înconjurau şi le-am arătat calea spre lumină şi tot din iubire, din iubirea pentru adevăr, am mustrat pe cei orgolioşi şi făţarnici spre a nu se ascunde adevărul.

Preoţii, zişi ai Mei, în loc să-Mi urmeze exemplul, şi-au construit castele şi palate, s-au dedat la desfrăuri, petreceri şi huzur pe munca celor supuşi şi credincioşi, care, din naivitate, deşi vedeau, nu se revoltau.

Revolta Mea... Mi-am mai manifestat-o prin Martin Luther, trimis special să pună accentul pe ceea ce era esenpal în învăţătura Mea: acţiunea realistă, faptele iubirii, jertfa pentru adevăr.


1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   16


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©kagiz.org 2016
rəhbərliyinə müraciət