Ana səhifə

George văSÎi din tainele universului spiritual (negativ) din tainele lniversl LI i spiritual cuvânt înainte


Yüklə 1.05 Mb.
səhifə13/16
tarix13.06.2016
ölçüsü1.05 Mb.
1   ...   8   9   10   11   12   13   14   15   16

CONTEMPLAŢIE

MEDITAŢIE

nega valoare) ritualurilor. însă toate aceste şapte taine biserica le-a legat de nişte ritualuri exterioare, care nu întotdeauna au dat rezultatul dorit. Este suficient să ne gândim la taina cununiei, care deşi se oficiază, totuşi divorţurile nu se pot înlătura. Toţi copiii sunt botezaţi, dar prea puţini rămân ataşaţi de biserică. Slăntul Maslu se obişnuieşte să se facă la mulţi bolnavi, dar sunt prea rare cazurile când dă realmente un rezultat. Toţi preoţii se spune că au HAR, dar puţini sunt cei ce dovedesc aceasta Vom spune aşadar aceasta, că cele şapte taine sunt şi pot să devină reale, dar aceasta este în funcţie de credinţa celui ce participă la taină. Aşadar, valoarea lor este relativă- Abordând problema cu limbajul nostru, vom putea preciza că eficacitatea unei sfinte taine este în strânsă dependenţă atât la nivelul spiritual absolut al preotului oficiant, de luminozitatea spiritului său. pe de o parte, cât şi de nivelul spiritual al credinciosului, pe de altă parte. Ca sfintele taine să nu aibă doar o valoare simbolică este necesar ca preotul realmente să fie un spirit luminos, iar credinciosul să nu aibă culori grave, închise. în legătură cu aceasta vom expune rezultatele cercetărilor noastre privind slujba unei sfinte liturghii, în nenumărate rânduri şi la biserici diferite, Veronica a observat cum, de pildă, la o biserică în care slujeau cinci preoţi, în timpul epiclezei (moment de vârf al Sfintei Liturghii, prefacerea pâinii şi a vinului în trup şi sânge), din fiecare preot ţâşnea o bandă luminoasă subţire, unul din ei având această bandă mai groasă şi mai strălucitoare, în timp ce la altă biserică, în timpul aceluiaşi moment preotul era învăluit într-un torent de raze, în care el nici nu se mai vedea. Am prezentat două cazuri de limită ca bază de meditaţie.

Să părăsim domeniul dogmaticii şi să poposim în acela al misticii, la acea strădanie lăuntrică pentru meditaţie, contemplaţie şi rugăciune de care se ocupă un mare număr de Sfinţi Părinţi ai Bisericii de Răsărit. între care Maxim Mărturisitorul. Isifie Sinaitul, Evaghie Ponticul, Nichita Stitat, Simeon Noul Teolog şi încă mulţi alţii. Sunt aşa numiţii "părinţi isihaşti". numele venind de la "isihia", care în greaca veche înseamnă "linişte".

Ce este îsihasmul? isihasmui vorbeşte despre treptele reale ce conduc sufletul spre curăţirea de patimi, spre celelalte trepte superioare, care fac sufletul apt să cunoască "Lumina Divină". Firul călăuzitor în isihasm este deopotrivă meditaţia şi rugăciunea, prin care mintea se poate curaţi şi lumina. împărtăşindu-se astfel cu HARUL DIVIN.

136


DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL


Aceasta constituie realmente un aspect pozitiv şi real deoarece şi din punctul nostru de vedere orice spirit care este curat se poate împărtăşi, poate absorbi radiaţiile opalice SENTIONICE, iar spinteie care s-au albit şi cresc în luminozitate se pot împărtăşi de radiaţie opalice EROSONICE. Acelaşi fenomen pentru câmpurile magnetice FREN1CE şi NUSONICE.

Dacă Sfinţii Părinţi isihaşîi descifrează în evoluţia spirituală trei trepte - CURĂŢIREA, CONTEMPLAŢIA ŞI EXTAZUL, acestea corespund întrutotul celor comunicate nouă - PURIFICAREA, ÎNNOBILAREA ŞI TRANSFIGURAREA.

Reafirmăm şi în aceste rânduri cele ce Hristos a zis: "împărăţia cerurilor este înlăuntnil omului". Omul este chemat spre a deveni /cu, pentru că menirea lui este să nu fie om, ci "supra-om".

Supraomul de care vorbim noi nu este o idee abstractă, a ceva concret şi posibil. Omul este chemat să se depăşească pe sine şi problemele sale strict individuale şi egoiste, ca să devină un om superior, detaşat de meschinăriile şi vulgarităţile oamenilor ce nu au nici un orizont Orizontul trebuie lărgit, omul trebuie să facă sacrificii zi de zi pentru a se depăşi pe sine şi a deveni un om care să aducă ceva semenilor. Supraomul este acela care nu mai trăieşte pentru sine. ci pentru semenii săi; supraomul este cel ce s-a înnobilat sufleteşte, traind in iubire şi prin această iubire el înţelege să-şi concentreze toate fortele sale spre slujirea semenilor, să devină - aşa cum spunea Hristos. -fiecare un creator în ramura sa de activitate.

Prima sarcină este însă purificarea! Purificarea este nu numai o sarcină, a ea reprezintă prima etapă, fără de care nu este posibila înnobilarea, este baza piramidei. Purificarea este o problemă fundamentală de care depinde ulterioara evoluţie a spiritului uman" Mana majoritate a oamenilor au spirite pestriţe, având diferite colontţii, ce reprezintă diverse defecţiuni de caracter. Chiar culoarea cenuşie, are reprezintă cinstea şi corectitudinea, nu înseamnă încă realizarea purificării. Purificarea desăvârşită este numai rezultatul iubirii şi al slujirii semenilor, depăşirea cercului strâmt şi egoist al preocupărilor pentru sine depăşirea preocupărilor legate doar de propria familie şi persoană, adică cenuşiul deschis. Depăşirea acestui egoism este insă betonul cel mai greu de distrus şi majoritatea pământenilor trăiesc in cercul strâmt şi opac al unui egoism care înseamnă pentru spint întuneric: incapacitatea de a intra în legătură cu lumile divine. Desfiinţarea egoismului, depăşirea lui este faza cea mai grea, faza care

138


cere cele mai multe reîntrupări. în această rază stagnează de milenii miliarde de spirite, atât cele de pe pământ, cât şi cel din straturile I şi II, care suferă de acelaşi egoism, deşi mai atenuat, totuşi reprezintă cumpăna care înclină cel mai mult spre stagnare.

Stagnarea în egoism, iată piatra de poticnire, iată bariera necruţătoare care, ca o stavilă opreşte spiritele să înainteze, să acumuleze lumina Fără ieşirea din impasul stagnării egoismului nimeni să nu spere că va putea să pătrundă în stratul IV. Dar şi în stratul IV, ca şi în celelalte straturi, există diverse gradaţii şi trepte. Nu trebuie să ne închipuim stratul respectiv ca fiind perfect omogen, cu spirite de aceeaşi valoare. Stratul IV prin excelenţă prezintă o foarte mare diversitate de spirite cu culori de la gri semideschis până la gri deschis ori cu puncte albe sau spirite alburii de culoarea untului, dar care nu au ajuns încă să pătrundă în stratul V. De asemenea, pătrunderea în stratul V nu trebuie să fie înţeleasă ca o terminare a evoluţiei. Spiritul simte mereu nevoia de a se înnobila, setea de lumină este covârşitoare.

Dacă spiritul este totalmente opac şi trăieşte în întuneric atâta timp cât trăieşte în cercul strâmt al egoismului, odată depăşit cercul egoismului când spiritul pătrunde în sfera luminilor, începe să fie apt să primească radiaţiile EROSONICE. De acum începe miracolul... şi miracolul cel mai mare în urcuşul, în ascensiunea spiritului este întâlnirea lui cu radiaţiile erosonice. De acum începe propriu-zisa sa stare de intrare în armonie cu natura şi legile şi, odată împărtăşit cu radiaţiile erosonice. apare în el starea de lumină, cea mai nobilă sete care consfinţeşte intrarea spiritului în marea familie a celor desăvârşiţi. Dar să fim clar înţeleşi. Desăvârşirea este şi ea o scară, o scară fără sfârşit. Această sete de lumină nu încetează niciodată, ba mai mult, ea creşte necontenit

De aceea, cei ce trăiesc în această sete de lumină sunt cei din Araturile V şi VI. în aceste straturi, cu toate că spiritele trăiesc într-o atmosferă de fericire şi extaz, ele doresc în continuare să sporească în lumină si dornice de activitate, se întorc pe planetele lor de baştină şi iau trup. Din V încep să se întâlnească spirite şi de pe celelalalte planete. Dupa cum am mai spus, straturile I - IV se soldează cu un spor, un avans de energie şi lumină, dar trecerea la o treaptă superioară este acum mult mai dificilă, mult mai pretenţioasă, astfel că, practic, rareori un spirit reuşeşte să urce o treaptă, rareori pe planeta sa un spirit ajunge să reuseaşcă astfel de realizări încât să obţină meritul trecerii pe o treaptă superioară.

139


DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

Potenţial însă. orice spirit este deschis evoluţiei, el putând urca pe treptele luminii, iar acesl urcuş este proporţional cu efortul depus. Nimic in afara efortului, în afara activităţii. Evoluţia spiritului, iată o noţiune fundamentală, de care depinde realizarea umană, noţiune care în dogmatică practic nu apare sub nici o formă. Este o noţiune care, deşi are o argumentare logică şi este evidentă, doar părinţii filocalici isihaşti au alins-o vorbind de "treptele urcuşului duhovnicesc'. în acest sens, lucrarea noastră are meritul de a dezlega şi descifra cele ce Hristos a vrut să spună când a zis: "în casa tatălui meu multe locuri sunt!" (Ioan IV. 2). Aceste lăcaşuri realmente există. Ele sunt în număr de nouă şi am vorbit de ele la timpul potrivit. Drumul ce duce către înaltele lăcaşuri este deschis numai efortului, căci "împărăţia cerurilor este a celor ce se

silesc" (Matei XVII. 24)

Revenind la Harul Divin, trebuie să precizăm că în evoluţia spirituală există două faze în ce priveşte modul cum lucrează Harul Divin - RADIAŢIILE LUMINICE

Dacă pentru începători, cei de la baza piramidei, se cere un efort în plus, Harul fiind pasiv, pentru cei avansaţi Harul devine activ, mobiliyând. luând - ca să spunem aşa - el iniţiativa în acest sens, pentru faza activă a omului, când harul este pasiv, Sfântul Maxim Mărturisitorul descoperă la om capacitatea sa de a se mişca prin sine (Filocalia Voi. II, pag. 128), în timp ce pentru faza a doua omul devine pasiv, iar harul activ. Căci nu poate străbate mintea omenească atâta cale încât să ajungă la perceperea vreunei iluminări dumnezeieşti, dacă nu o atinge Dumnezeu şi nu o luminează EL cu razele dumnezeieşti (FilocaUa voi O, pag. 133). în materie de sensibilitate la razele erosonice (Har Divin de categoria a II), părinţii filocalici au excelat ei realizându-se pe trepte înalte (straturile VI şi VII), iar unii chiar pe stratul VIU, după cum o dovedesc "Cercetări în Lumea Nevăzută".

Vom lua acum în discuţie un fenomen despre care nici dogmatica, nici Sfinţii Părinţi nu spun nimic. Acest fenomen este reîntruparea. Se naşte întrebarea, de ce această tăcere? Tocmai întruparea, care asigură perpetuarea vieţii, tocmai întruparea care susţine şi face posibilă evoluţia spiritului, care dă posibilitatea spiritului să se refacă, să urce, să se înnobileze, să se transfigureze?... Dar Hristos? Hristos nu a spus nimic despre aceasta? Ne vom opri în cele ce urmează la învăţătura lui lisus, la scrierile ce ne-au rămas prin Noul Testament, care se referă sau preconizează fenomenul reîntrupării.

140

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL



Dovada fundamentală a preexistentei spiritului o constituie însăşi întruparea lui Hristos, care reprezintă dovada clară că orice spirit a preexistat înainte de a se naşte. Se pune întrebarea: de ce Hristos nu a vorbit limpede despre reîntrupări? Răspunsul este limpede: oamenii nu puteau înţelege reîntruparea Dovada ne-o dă chiar discuţia pe care avut-o Hristos cu unul din cărturari, cu numele de Nicodim, care era contrariat de ideea revenirii unui spirit în trup: "Oare cum se poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască iarăşi?" (Ioan

III. 4).


Totuşi Hristos se referă clar la fenomenul reîntrupării în două rânduri. Prima dată la Matei XI. 14, când explică apostolilor persoana lui Ioan Botezătorul şi care spune: "Şi dacă puteţi să înţelegeţi, el este Ude, cel ce va mai reveni", iar Hristos, dându-şi seama că nu este înţeles, adăuga: "cine poate înţelege, să înţeleagă!" A doua referire clară asupra reîntrupării o oferă Evanghelia de la Ioan XXL 22, 23. Aici Hristos se referă la destinul special de misionar permanent pe pământ pe care îl avea Ioan Evanghelistul. Hristos răspunde apostolului Petru: "Dacă Eu voi vrea ca acesta (adică Ioan Evanghelistul) să rămână pe pământ până voi reveni Eu, ce ai tu? Tu urmează-Ma."

Trebuie aici să adăugăm faptul că din cercetările noastre rezultă că Ioan Evanghelistul are pe pământ la ora actuală cea mai importantă misiune. Fiind spirit de provenienţă opalică, Ioan Evanghelistul are pe pământ însărcinarea de a fi trimisul care să instaureze (pe pământ) noua filozofie. CHRISTIANISMUL, care să fie filozofia lumii noi, ce urmează să apară ca urmare a intervenţiei opalice pe pământ.

Să trecem acum la celelalte pilde ale lui Hristos, a căror explicaţie a rămas în suspensie, ele neputând fi înţelese decât numai prin prisma preexistentei spiritului. Prima pildă la care ne vom referi este aceea a talanţilor expusă de evanghelistul Matei XXV. 14-30. în această pildă se vorbeşte de un împărat care, plecând într-o ţară îndepărtată, cheamă la sine slugile sale şi le dă pe rând: primului 5 talanţi, celui de-al doilea 2 talanţi, iar celui de-al treilea un talant Pilda redă în continuare faptul că în tmp ce acei cu 5 şi 2 talanţi au muncit şi au dublat avutul lor, cel cu un singur talant 1-a îngropat şi nu a produs nimic. Din această pildă ne interesează numai faptul că oamenii se nasc cu însuşiri şi talente deosebite, unii mai talentaţi, mai dotaţi, iar alţii mai reduşi. Pilda spune că talanţii au fost daţi după puterea fiecăruia, de unde rezultă că spiritele se nasc cu puteri diferite, cu talente şi însuşiri deosebite.

141


I TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL




O altă pildă care se refera la diversitatea spiritelor pământene. In faptul că unii sunt receptivi la învăţătura lui Hristos, iar alţii nu o primesc şi o resping, este ilustrată de pilda semănătorului (Marcu IV. 3-20), în care oamenii apar prezenţi ai facultăţi receptive diferite: uniii sunt ca drumurile bătătorite, de care nu se prinde nimic, alţii sunt ca solurile pietroase şi nisipoase, care, de asemenea, nu prind niciodată o plantă, alţii sunt ca pământurile invadate de buruieni şi ciulini, care chiar dacă prind sămânţă, planta este înăbuşită şi, în sfârşit, alţii sunt ca pământurile roditoare pe care plantele se dezvoltă, cresc, dar şi ele aduc rod diferit: unii 30, alţii 60, iar alţii 100. (Matei IV, 20).

Hristos nu dă nici o explicaţie acestei stări de lucruri, nu o comentează, nu o clarifică, însă noi astăzi o înţelegem prin prisma "Karmei", a trecutului fiecărui spirit care se naşte, aducând cu sine facultăţile sale specifice de înţelegere, precum şi puterea diferită de a aduce rod, rodul fiind energia, lumina

Dar poate cea mai clară referire la fenomenul reîntrupării o găsim la loan în Apocalips. Aici un înger spune lui Ioan: "Trebuie ca tu să prooroceşti iarăşi pentru multe popoare şi seminţii, şi limbi şi regi" (Apocalips X, 11)... de unde rezultă că Ioan Evanghelistul avea misiunea să continue reîntrupările pe pământ aşa cum, de fapt, şi Hristos îi spusese lui Petru când acesta îl întrebase despre Ioan. "Doamne, dar

cu acesta ce este?'

Ce însemnează însă întruparea? Ce însemnează pentru un spirit să ia trup? Fără nici o deosebire de strat întruparea înseamnă tristeţe, o stare de somn, de toropeală, care, pe măsură ce spiritul intră în corp pământean, el îşi pierde conştiinţa de sine şi suferă un somn de moarte! Da! Dacă moartea propriu-zisă, dacă desprinderea spiritului de corpul pozitiv înseamnă realmente o eliberare, naşterea în fond, ea mai curând este o moarte. Spiritul începe să intre în fetus când acesta a ajuns la patru luni aproximativ. începând cu a patra lună, magnetul mamei, câmpul magnetic mensonic exercită o teribilă atracţie magnetică, iar din spiritul care urmează să se întrupeze porneşte o bandă subţire negativă care, încet, încet, pătrunde în fetus. Pe măsură ce fetusul creşte, spiritul negativ se micşorează ca dimensiuni şi proporţii. Naşterea înseamnă pentru spirit o oarecare înviorare, dar somnul devine din ce în ce mai profund, pe măsură ce copilul creşte şi se dezvoltă. Intrarea totală a spiritului în noul născut se face abia la vârsta de 12-14 ani, când spirtul iniţial intră total în copil acesta intrând acum în perioada unei dezvoltări

rapide, care culminează cu pubertatea

142

întruparea însemnează aşadar o rupere totală cu lumea din care spiritul este venit Substanţa negativă îşi spune însă de timpuriu cuvântul. Copilul, de mic, dă dovada superiorităţii sau inferiorităţii sale; aptitudinile şi talentele majore nu întârzie să se facă cunoscute, cu condiţia ca copilul să aibă condiţii prielnice de manifestare.



Dacă întruparea este ca o moarte pentru spirit moartea este ca o adevărată renaştere, ca o adevărată trezire după un îndelungat somn. Moartea în sine nu înseamnă nimic. Moartea nici nu există, deoarece spiritul nu moare, ci continuă să trăiască. Trecerea în starea de spirit este realmente o eliberare, părăsirea trupului fiind o uşurare, ca şi cum s-ar lepăda o greutate care apasă asupra corpului. Prima impresie puternică care izbeşte spiritul când părăseşte trupul este trezirea la realitatea valorii sale spirituale. Spiritul ieşit din corpul pozitiv poate să constate abia atunci adevărata sa valoare: culorile şi luminozitatea

Ieşirea din trup a spiritului durează totuşi câteva zile, cu cât este mai inferior un spirit, cu atât substanţa negativă părăseşte mai greu corpul pozitiv. Cu cât mai mizerabilă i-a fost viaţa, cu atât mai mult se zbuciumă, părându-i rău că a părăsit viaţa pământului. Pentru un spirit curat, superior, moartea este realmente o bucurie, mintea sa primind o mai mare capadtate de cuprindere şi înţelegere.

Inferior, mediocra sau superior orice spirit, după ce s-a desprins total de corpul pozitiv, este atras automat, printr-un consemn al Opalului, până în zona superioară a luminii, până in faţa Tronului Ceresc. Spiritele nu pătrund in Opal, dar, ajunse în apropierea Opalului, văd splendoarea divinităţii în toată măreţia ei şi, odată cu aceasta, în aceeaşi clipă, prin forţa legilor, ele sunt atrase fiecare pe treapta ce îi corespunde din punct de vedere al energiei şi luminii acumulate. Cam aceasta ar însemna, în puţine cuvinte, naşterea şi moartea Să trecem acum la problema straturilor. Trebuie să specificăm că dogmatica nu s-a ocupat cu specificul vieţii de dincolo, nici nu s-a referit la problemele legate de continuarea vieţii spiritului după moarte. în schimb, doi Sfinţi Părinţi - loan Hrisostom şi Dionisie Pseudo -Arepogiiul au scris fiecare despre cetele sfinţilor, care sunt în număr de nouă.


Disc se găsesc: Sfântul Agneţ (trupul lui Hristos sub forma unui patrat), un triunghi mare al Sfintei Fecioare Măria, precum şi nouă triunghiuleţe mici, reprezentând cele nouă "cete de sfinţi".

143


Astfel, Sfântul Ioan Hrisostom în Liturghia sa arată că pe Sfântul



i TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DEN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL




De asemenea. Sfântul Dionisic Pseudo-Aeropagjtul prezintă in lucrarea sa "Ierarhia cerească" trei triade a câte trei grupuri fiecare, în total nouă, după cum urmează.

I H m


Prima grupă triadică. A doua grupă triadică A treia grupă triadică

  1. începătorii 4. Puteri 7. Tronuri

  2. Arhanghelii 5. Stăpânii 8. Serafimi

  3. îngerii 6. Domnii 9. Heruvimi

în Ierarhia cerească a lui Dionisie întâlnim, ca şi la Maxim Mărturisitorul, ideea vieţii în continuă mişcare, în continuă activitate. Dionisie arată în lucrarea sa deosebirile de receptivitate la Lumina

Divină a celor nouă cete.

Astfel, Heruvimii si Serafimii sunt cei mai apropiaţi de Tronul Ceresc şi sorb din plin această lumină, pe când primele cete se împărtăşesc cu mai puţină lumină, iar restul gradat, fiecare după treapta pe care se află. Aceasta confirmă cele prezentate de noi referitor ia radiaţiile opalice la care se disting trei raze diferite de acţiune, atât pentru radiaţiile luminice (sentionice, erosonice şi agapinice), cât şi pentru câmpurile magnetice mensonice (frenice, nusonice şi fanice).

Să abordăm acum în încheiere problema PARUS1EI, a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos. Asupra celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos vorbeşte cu claritate capitolul XIV din Evanghelia de la Matei şi mai ale Apocalipsul Evanghelistului Ioan, care dă detalii referitoare la pedepsele ce vor veni asupra pământului odată cu aşa-numita Judecată

de Apoi.

Diferite izvoare patristice interpretează "ÎNVIEREA" cea de apoi drept o înviere a tuturor morţilor din toate timpurile, o înviere în trup şj o viaţă veşnică în trup veşnic, pe un pământ veşnic. Această interpretare nu este nici reală şi nici posibilă. Din cele comunicate nouă, pornim de la relatarea lui Iisus Hristos, unde se vorbeşte despre efectul radiaţiilor DURAN, TRITON ŞI TIRIN ce vor fi trimise pe pământ pentru arderea a tot ce este spirit rău şi căzut, în scopul asigurării unei vieţi ulterioare paşnice, care să asigure dezvoltarea spirituală pe întregul pământ

Judecata va însemna un fel de triere, un fel de cernere, din care vor rămâne numai cei apţi de urcuş. în acest sens. zona întunencului cu toţi cei ce aparţin de ca vor fi nimiciţi, arşi. mistuiţi de radiaţiile opatax, iar cei ce nu simt nici buni. nici răi - cei din zona neutră - vor fi expulzati

144


pe o altă planetă inferioară, pentru a nu stânjeni, pentru a nu împiedica desfăşurarea activităţii celor buni, a celor ce merită să moştenească pământul cu toate bunătăţile lui.

Nu este vorba deci de o o înviere decât în înţelesul figurat al cuvântului. Va învia filozofia Christianică, bazată pe studiu şi cercetare, o filozofie nouă, aptă să răspundă la toate întrebările, să rezolve toate problemele, filozofia "aşezământului cel nou al sângelui" lui Hristos.

Viaţa îşi va continua ciclurile ei normale de reîntrupare, până ce toţi pământenii vor reuşi să depăşească stratul IV şi să intre în lumea celor desăvârşiţi, de la stratul V în sus.

Pământul, ca orice planetă pozitivă, are o vârstă limitată în timp, nu poate fi veşnic. Va dispune însă de suficient timp pentru a da posibilitatea fiecăruia de a se realiza multilateral, de a se înnobila şi transfigura, de a se desăvârşi, astfel ca fiecare om să poată ajunge UN MIC ZEU.

145

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

ÎNCHEIERE LA PARTEA I




I/Vn dezvoltarea gândirii filozofice au apărut de-a lungul secolelor gânditori care au încercat într-o măsură mai mică sau mai mare să descifreze tainele existenţei umane.

Cele prezentate în această lucrare sunt fară îndoială noi şi inedite, dar ideea Evoluţiei Spiritului către desăvârşire este proprie şi branmanismului, budhismului şi jeinismului. Deosebirea este faptul că în aceste religii nu s-a vorbit niciodată despre importanţa culorilor şi luminozităţii spiritelor, nici de existenţa unui adevărat univers spiritual, în care spiritele îşi continuă viaţa lor, păstrându-şi înfăţişarea şi trăsăturile lor de caracter. Atât în doctrina brahmană - hindusă, cât şi în cea budhistă se găseşte noţiunea de 'SAMSARA", care exprimă peregrinarea spiritelor prin diverse şi multiple întrupări, care nu excludeau şi intrarea în trup de animal. Departe de noi această idee! Dimpotrivă, afirmăm că spiritele umane numai în corpuri omeneşti se pot întrupa şi niciodată în animale. Ceea ce este de reţinut este faptul că şi noi suntem în deplin acord cu doctrinele brahmane şi budhiste, care vorbesc despre necesitatea ieşirii, scăpării de ciclurile de reîntrupare Şi noi afirmăm că idealul este a scăpa de venirea pe pământ şi de a rămâne în veşnicia bucuriei şi luminii pe care o oferă straturile de la V în sus

Trebuie să ne oprim însă şi precizăm că această părăsire a zonei pământene, că această scăpare de reîntrupări nu trebuie să constituie totuşi un scop şi un ideal în sine. De aceea, apelăm la realismul şi luciditatea omului instruit, care să înţeleagă că sensul existenţei sale este: PURIFICAREA, ÎNNOBILAREA -TRANSFIGURAREA.

PRAN A SAU NECTARUL LUMINIC FENOMENUL SIONEFTIC AL RUGACIUNII

(DHARANA - Dl ANA - SAMADHI)



146



DEN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL




Vom vorbi acum despre unul din cele mai minunate fenomene care au loc în universul spiritual negativ fenomenul sioneptic.

Este putem spune, din punct de vedere spiritual, un important eveniment pe care-1 poate trăi un spirit din zona de lumină, sau pe una din celelalte planete şi anume, este vorba de împărtăşirea de care pot beneficia spiritele superioare cu "PRANA'" sau nectarul luminic. PRANA şi nectarul luminii este alcătuit din este alcătuită din aluete ultra-rafinate, ultra-distilate, proprii atmosferei din straturile superioare adică celor de la V în sus.

Cum se produce fenomenul SIONEPTIC şi în ce condiţiuni? Fenomenul sioneptic este fenomenul pe care-1 poate trăi numai marii rugători. Cazul cel mai frecvent aparţine marilor rugători care au atins treapta a IIl-a a rugăciunii, rugăciunea inimii, a lacrimilor, rugăciunea de duh, cea mai înaltă treaptă a rugăciunii care cunoaşte extazul mistic.

Ce se întâmplă? Un rugător, când ajunge cu mintea şi inima să-i vibreze în muzica unei rugăciuni înalte, depăşindu-se pe sine, cât şi lumea, mediul înconjurător, rugăciunea lui este "ascultată" în sensul că depăşeşte stratul IV şi ajunge în V, primul strat de lumină autentică. în V, rugăciunea lui se proiectează în centurile SIFOKETUARICE ale atmosferei şi de acolo, rugăciunea, care este ca o rază, se amplifică, reîntorcându-se la rugător, dându-i o energie de 4-5 ori mai mare. Această reîntoarcere antrenează după sine aluete ultra-rafinate şi ultra-distilate din stratul V, aluete care nu sunt altceva decât particule supraîncărcate energetic, care alcătuiesc atmosfera straturilor de la V în sus. Astfel, cel ce are o rugăciune înaltă, ajunge să respire atmosfera stratului V. Acest fenomen nu are asemănare cu lumea fenomenelor fizice şi nici nu i se pot da prea multe explicaţii. Nouă ni s-a prezentai acest fenomen, astfel că-1 prezentăm şi noi ca atare. Mintea în rugăciune, face ca acel câmp mensonic de care am vorbit în alte capitole să crească de 3-4 ori. în acest câmp mensonic amplificat, extins, mintea începe să emită vibraţii în spaţiu în formă de cercuri concentrice. -Apoi din aceste cercuri ţâşneşte în sus o bandă de lumină, o rază ca un fir de borar'gic, care porneşte spre stratul V. Ajunge acolo, se reflectă de boltile SIFOKETUARICE şi antrenând aluetele, adică atmosfera din V, "PRANA" sau nectarul luminii îl aduce, se întoarce la rugator -hrănindu-1, adăpându-1 cu această prană, cu acest nectar luminic Trebuie să fie clar: numai la rugăciunile intense de mare vibratie

148

interioară se petrece acest fenomen, care poartă numele de fenomen "SIONEPTIC*. Dacă rugăciunea este de valoarea celei de-a doua trepîă, adică rugăciunea minţii, razele rugăciunii, vibraţiile ajung numai până la straturile III sau IV, care nu au putere de refiactantă, ceea ce iace ca ele să nu se poată reîntoarce de unde au plecat. Ele chiar dacă se întorc sunt de slabă intensitate, nu hrănesc şi nu adapă aşa cum se întâmplă cu cele ce ajung in stratul V. Stratul V, cu atmosfera sa înaltă, alcătuieşte prana sau nectarul luminic, de care se împărtăşesc toţi locuitorii acelui strat Dar această prana nu este numai în V, ci în toate straturile, mai ales în Opal.



Practica isihastă a Sfinţilor Părinţi ai filocaliei vorbeşte numai despre înălţimea şi deosebit de bogatele bucurii spirituale pe care le poate aduce "rugăciunea lui Iisus". Despre această rugăciune vorbeşte ca nimeni altul Sfanţul Teofan Zăvorâtul în lucrarea sa numită "Sbornicul. Această rugăciune se aseamănă întru totul cu ceea ce este la cei din India: "om mani padme num", adică "Salut nestemat în floarea de lotus". Asemenea rugăciunii lui Iisus şi ruga indiană are rolul de a-1 despăturii pe om, de a-1 înstrăina de patimile trupeşti şi de a-1 dedica în întregime şi pentru totdeauna lumii spirituale.

Cui se datoreşte fenomenul SIONEPTIC? Acest fenomen se datoreşte atmosferei din stratul V: SPAŢIUL ALUETEIGUINTIC. Dar nu numai stratul V, ci toate straturile îşi au bolţile lor "sifoketuarice", atmosferele lor specifice, spaţiile aluetei specifice proprii fiecărui strat: astfel, în VI există spaţiul de aluete sextinic; în VTI spaţiul aluetic septanic; în VIII spaţiul aluetic octanic; şi în IX spaţiul aluetic nonic; iar în Opal, atmosfera opalică cuprinsă în ZENTA SIFOKETUARICÂ, poartă numele de spaţiul aluetic DECADIC. Desigur, de spaţiile aluetice din straturile superioare nu pot beneficia oamenii de rând Pentru împărtăşirea cu spaţiul aluetic sextinic, de pildă, trebuie să fie spiritul venit cel puţin din V. în general, spiritele înalte care vin pe pământ ajung prin efort la vârsta unei spiritualităţi mature, pot să se împărtăşească în momentele de concentrare cu aluete energetice din spaţiul aluetic al straturilor din care au descins. Dar şi pentru spiritele inalte coborâte pe pământ este de precizat - alimentarea cu prana - se face rar, doar în momentele de înălţare spirituală când concentrarea fiind deosebit de accentuată, raza care ţâşneşte din câmpul mensonic amplificat ajunge în spatiile aluetice ale straturilor superioare, intorcându-sc amplificat la persoana aflată în stare de concentrare mentală. în rândurile de mai jos am pus accentul pe faptul că dintre

149

DIN TAINELE ITVIVERSULUI SPIRITUAL






CLARVIZIUNE


LUCIDITATE


SUBLIM

FRUMUSEŢE

ARMONIE


ATIE

UNE
pământeni, cei ce aparţin straturilor din zona inferioară a luminii (straturile I-IV) rugăciunea este una din căile cele mai uşoare, una din cele mai rapide metode de "albire", pentru a se putea pătrunde în stratul V. într-adevăr, rugăciunea interioară este aceea care asigură accesul rapid către straturile superioare. Dar mai există ceva la fel de important şi valoros care face posibil accesul către stratul V şi anume, viaţa de dăruire închinată semenilor.

Un medic, de pildă, dacă duce o viaţă modestă, depăşindu-se pe sine, jertfindu-se bolnavilor săi închinând viaţa vindecării celor pe care îi tratează, dragostea de semeni este aceea care deschide şi face posibilă producerea fenomenului "sioneptic", acel medic va respira "prana" straturilor înalte încă de pe pământ, acel medic va trăi încă în trup pozitiv fiind ca în rai. Dragostea, deci dragostea de oameni, deasemeni, de cei săraci, de cei suferinzi jertfa pentru cei lipsiţi şi oropsiţi iată drumul, iată "poteca cea îngustă" pe care se poate urca pe una din treptele superioare.

Anahoreţii isihaştii, însinguraţii, firile meditative, contemplativii cei care se retrag, cei ce se ascund de tot şi toate, dintr-o covârşitoare SETE DE LUMINA, - ei sunt cei ce au poteca asigurată, ei sunt cei ce cunosc cel mai bine fenomenul despre care am vorbit

Aşadar, toţi cei ce vor, toţi cei ce aspiră să guste, să trăiască fenomenul SIONEPTIC. trebuie să fie nişte însinguraţi asemeni unor isihaşti care, chiar dacă sunt siliţi de împrejurări să trăiască în mijlocul oamenilor, retrăgându-se în camera cea mai dinlăuntru a sufletului lor, să "oficieze" acolo liturghia lăuntrică a împărtăşirii cu nectar, acea inefabilă lumină care, alimentând mintea, o face şi pe ea să lumineze pentru a putea paşi pe treptele necunoscute ale negrăitei CUNOAŞTERI... ÎNSINGURAREA poate şi trebuie să fie însuşită de toţi cei ce aspiră spre o viaţă înaltă, fie că este vorba de slujirea semenilor, fie că este vorba de cercetare ştiinţifică, fie că este vorba mai ales de CREAŢIE...



IDEOGONIE

/CONTEMPLAŢIE

MEDI

RATI


150

SCARA EVOLUŢIEI SPIRITUALE

SCHEMA 9

151


DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL




FENOMENUL ARG0TINIC AL CREAŢIEI

(funcţie a NIRVANEI)

Am precedat această expunere cu reluarea unei scheme despre care deja am vorbit într-unul din capitolele precedente. Am reluat această schemă tocmai în scopul de a da o explicaţie cât mai precisă, atât fenomenului SIONEPTIC, despre care am vorbit mai înainte cât şi mai ales pentru a defini mai exact domeniul de manifestare al fenomenului ARGOT1N1C.

Orientându-ne de data aceasta după această schiţă, care exprimă treptele pe care poate urca mintea în strădania ei de înnobilare, vom încerca să delimităm etapele despre care deja am vorbit, reluându-le după cum urmează:

I - Prima etapă este PURIFICAREA Ea se realizează pe primele trei trepte ale PIRAMIDEI. 1. Raţiunea; 2. Meditaţia; şi 3. Contemplaţia, aceasta din urmă fiind şi prima treaptă a celei de-a doua etape. n. - A doua etapă este ÎNNOBILAREA Ea porneşte încă de la contemplaţie, cuprinzând apoi cele trei trepte ale EXTAZULUI, extaz în faţa: 1. Armonici. 2. Frumuseţii şi 3. Sublimului. în sfârşit urmează ultima:

III. - A treia etapă: TRANSFIGURAREA care cunoaşte la rândul ei cele trei trepte proprii sferei: 1. Luciditatea. 2. Clarviziunea şi 3, Idcogonia. aceasta constituind "omega'" propriu-zis al scării evolutive.

Fenomenul SlONEPriC propriu celor ce se roagă arzând aparţine cu precădere treptelor celei de-a doua etape, adică a ÎNNOBILĂRII. Rugăciunea inimii este în esenţă EXTAZUL celui ce vede, celui ce priveşte de departe sfera - lumina miezurilor şi a esenţelor. Această "vedere" lăuntrică aduce linişte ("isihia"), aduce bucurie, este asemeni unui zbor în care mintea luminată de lumina ce iradiază din sferă, luminează întreaga fiinţă, conducând mintea spre noi trepte ale înţelegerii, ale negrăitei cunoaşteri...

Extazul nu înseamnă însă "pătrunderea în sferă". în cercul arzător al lucidităţii, al clarviziunii şi al ideogoniei. Extazul este doar o etapă premergătoare sferei, etapă care înnobilează mintea pregătind-o să pătrundă în sfera cercurilor arzătoare... Fenomenul sioneptic este propriu stărilor extatice. în timp ce fenomenul argonitic este propriu celor ce au

152

ajuns în sferă, intrând în dansul fantastic al clarviziunii şi ideogoniei. cercul arzător al minţii ce atinge culmile incandescenţei spirituale.



Pătrunderea mintală în sferă este - putem spune - un fel de vârtej revelator, o fulgerătoare pătrundere în miezuri şi esenţe. Fenomenul acesta depăşeşte liniştea şi plutirea proprii stării extatice: fenomenul acesta este un fel de răpire într-un ciclon furtunos, care te proiectează într-o lume nouă de idei, sunete, culori şi concepte, care nu se pot circumscrie, depăşind prin esenţa lor raţionalul şi logicul obişnuit. Aceasta este TRANSFIGURAREA, în care nuntea a pătruns prin propria sa lumină, ajungând nu numai să vadă şi să audă, ci şi să ia contact direct, nemijlocit cu un nou univers limpede precum cristalul, întins cât un ocean nemărginit. Dacă extazul este ca o înviere, ca un vis... pătrunderea în sferă este ca o TREZIRE DINTR-UN SOMN fNTR-O NOUĂ VIAŢĂ...

Pătrunderea în sferă este ca o înviere, ca o trecere de la moarte la viaţă în noul univers al lucidităţii, al clarviziunii şi al ideogoniei. Dacă extazul e un fel de moarte pentru lumea din afară şi o stare proprie neînchipuită, de vis, intrarea în sferă înseamnă depăşirea visului, căci mintea se trezeşte din acel vis, reintră în sine pentru a purcede, pentru a înainta în noul univers ce i se deschide. Dacă extazul este o stare de vis într-o mare de aur, intrarea în sferă este ca o trezire la realitatea unui univers cu sclipiri de diamant.

Acesta este fenomenul argonitic: o maximă vibraţie, un fulger ce porneşte din minte, tinzând către straturile înalte, de la VIII în sus, în spaţiul aluetic septanic, octanic şi nonic, prana cea mai înaltă, NECTARUL LUMINIC CEL MAI SUBTIL, cel mai preţios, care adapă spiritul cu generozitate. Acest fenomen îl cunosc doar creatorii, adevăraţii creatori. Ei desigur, nu pot rămâne continuu în sferă, prinşi în acel cerc arzător... Urcă până acolo, rămân câteva clipe... apoi coboară... INSPIRAŢI... Se ridică pe o scară ce se reazemă de o creangă înaltă, ca să culeagă fructele cele mai din vârf... apoi coboară... Se coboară până în adâncul oceanului cugetător, culeg o scoică în care se va găsi o perlă despre care, privind-o în linişte şi singurătate, să poată vorbi despre frumuseţile ei semenilor... Acesta este fenomenul argonitic.

El este propriu creatorilor însinguraţi, anahoreţilor şi siliaştrilor, care în mijlocul unui ocean de întuneric văd steaua cea luminoasă a dimineţii, pentru ca din nou, întorşi din întuneric, să vorbească despre lumină... Cei ce au urcat o dală în sferă, coborând nu mai pot să tacă. Ei vor să spună şi altora despre miracolul din afară, ei vor să vorbească şi

153

DES TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

DLN FAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL




altora despre acea lume, despre acea înviere, despre acea trezire a minţii ce vede, a ochiului ce pătrunde şi cunoaşte...

Cei ce au pătruns în sferă, coborând vor vorbi prin forme, prin sunete sau culori despre ideala frumuseţe a fulgerelor, despre acel tărâm feeric de dincolo de vis...

Fenomenul argonitic este tocmai perceperea sclipirilor de diamant, gustarea fructelor din vârful pomului vieţii, uimirea în faţa acelei perle descoperite în adânc, înţelegerea acelei stele luminoase a dimineţii. Fenomenul argonitic precede creaţia, el este însuşi izvorul, sursa de inspiraţie a Creatorului, rouă care-1 trezeşte, ploaia care-1 adapă, torentul care-1 îmbată şi-1 transfigurează...

Actul de creaţie este dureros... Este durerea celui rănit de perfecţiunea sferei... Este usturimea arsurii din cercul arzător care se vrea exprimat Actul de creaţie este o zvârcolire, un chin, chinul celui ce şi-a întâlnit iubita şi apoi a fost azvârlit, parcă respins, aruncat în întunericul cel mai din afară... Este un clopot al unui vulcan ce ar vrea să i se arunce lava spre înălţimi... Este ca un tumult de valuri care vor să sfarme stâncile abrupte ce le despart de ţărmul mult dorit... Este asemănător groazei în faţa morţii, durerii celei ce naşte, tânguirii celui ce a pierdut ceva de preţ şi ar vrea să regăsească.

Nu este posibilă rămânerea în sferă! Nu poţi rezista continuu fierbinţelii acelui cerc arzător... Trebuie să cobori, să te resemnezi, să revii în piramidă şi nu oriunde, ci la însăşi baza acesteia, pentru ca să începi din nou reconstruirea ei dintr-un alt material mai nobil, mai preţios. Aceasta este opera de artă. O piramidă dintr-un material preţios, îndreptată către un nou pisc din care să se poată privi sfera, perfecţiunea, lumina

Opera de artă este un rod, o piramidă din vârful căreia poţi culege un fruct ce se vrea asemenea celui gustat mai înainte. Este rodirea unei piramide în vârful căreia veţi găsi o fărâmă din perla ce se vrea asemenea celei găsite în adâncuri. Este rodirea unei piramide în vârful căreia poţi găsi un grăunte de diamant ce vrea să amintească de feerica sclipire a acelei lumi... Este o lavă care, prin incandescenţa la care a fost zămislită, face să vorbească despre focul din adânc... Este ca o stâncă biruită ce lasă valurile să pătrundă în acel tărâm de toţi râvnit TĂRÂMUL VISULUI. AL DIAMANTULUI ŞI AL FOCULUI.

154

RELAŢIA

CÂMP MAGNETIC MENSONIC - CÂMP LUM1NIC

Intrucât am vorbit despre fenomenele sioneptic şi argonitic. am găsit de cuviinţă să revenim asupra relaţiei ce există înîre –campul magnetic mensonic şi câmpul luminic. Din Tabelul înfăţişat mai sus se poate constata interdependenţa razelor de acţiune a acestor două forme de câmpuri - magnetic şi luminic - câmpuri pe care le emit spiritele îndeosebi cele superioare. Din tabel se poate constata că până la o rază de 0,8 metri de câmp mensonic nu-i corespunde nici un câmp de radiaţii luminice. Abia peste această rază a câmpului magnetic mensonic încep să apară şi radiaţiile luminice. De ce?

Câmpul magnetic mensonic exprimă în fond capacitatea şi intensitatea gândului fiind un rezultat al efortului mental, legat de procesul de curăţire. Aceasta înseamnă că numai spiritele care au depăşit egoismul şi viaţa pentru sine cresc în radiaţii mensonice. Când curăţirea este totală, când egoismul este depăşit, spiritul devine alb, adică este apt de stratul V Creşte şi iubirea de semeni şi, odată cu aceasta, procesul de gândire ce dinamizează. Aşadar există o strânsă relaţie între. CÂMPUL MAGNETIC MENSONIC (GÂNDIREA) Şî RADIAŢIILE LUMINICE (IUBIREA).

Deci, câmpul magnetic mensonic reflectă capacitatea intelectuală şi intensitatea gândirii, iar câmpul de radiaţii luminice reflectă iubirea, capacitatea de jertfire pentru semeni Luminozitatea este rodul unei gândiri elevate, gândire care are ca filon roşu de foc IUBIREA

Pe de altă parte, se naşte întrebarea dacă există vreo posibilitate de creştere a radiaţiilor luminice. Răspunsul este afirmativ. Acest răspuns aduce în prim plan toate acele noţiuni de care este capabil omuL închinându-se semenilor, dedicându-se celor din jurul lui Dar nu numai atât! Studiul şi cercetarea, împletite cu meditaţia şi contemplaţia, determină câmpul magnetic mensonic sa se dezvolte. Activitatea Permanentă a câmpului mensonic prin lecturi, studii şi meditaţii determină în timp creşterea acţiunii câmpului magnetic mensonic şi

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL

creează premisele transfigurării adică a apariţiei radiaţiiior luminice. care anunţă începutul procesului de albire. Radiaţiile luminice sunt proprii spiritelor care au depăşi ataşamentul pentru propriile interese, posedând o mare capacitate de introspecţie, de concentrare, ceea le face apte de a trăi fenomenul sioneptic, împărtăşirea cu prana - nectarul luminic al straturilor superioare.

Primirea pranei aduce o iluminare a minţii, gândurile se transfigurează, cugetul devine mai transparent, mai lucid, intuiţia creşte, devenind astfel apt să înţeleagă mai bine tainele divinităţii. în acest fel starea extatică vine să confirme stare a de primire a prana, sufletul se umple de o bucurie de negrăit, trăind o adevărată sărbătoare a bucuriei, cum spune Sfântul Isihie Sinaitul.

în timpul acestei primiri a pranei mintea începe să vadă lumina sa proprie, împărăţia Cerurilor "este în propriul său Eu". Mintea luminează ea însăşi, împărtăşindu-se cu lumina straturilor înalte, dobândind lumina graţie propriei sale lumini izvorâte din meditaţii şi contemplaţii active, tinzând astfel să crească "însăşi raza radiaţiilor îuminice.

Gândirea fără iubire este moartă Este doar câmpul magnetic mensonic pe care-1 au (şi încă destul de mare) şi spiritele câzute mai ales cele luciferice, al căror câmp magnetic mensonic concurează cu acela al spiritelor din straturile VIII şi IX.

Deci. gândirea este crucială. Ea poate cobori şi ridica un spirit. O gândire egoistă întunecă spiritul; gândirea iubitoare de semeni îl înalţă şi-1 luminează, aducându i luminoztatea atât de necesară ascensiunii pe înaltele trepte.

Gândirea, asociată cu iubirea, filonul ei de aur. asigiuă spiritului

mult dorita LLMINOZITATE



1   ...   8   9   10   11   12   13   14   15   16


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©kagiz.org 2016
rəhbərliyinə müraciət